Dintr-o sămânță-n întuneric pusă,
Cu Harul Lui bogat ca rădăcină,
În trup de lut o formă-a fost adusă,
Și-am devenit ființă în tainic plină.

În fiecare clipă ne conduce firea,
Spre căile ușoare, dar care ne supun.
Se luptă-n noi, trudită, devenirea,
Ca să ne schimbe în ceva mai bun.

ÎL contestăm, deși ne-a dat menirea,
Crezându-ne și-autori și interpreți.
Se stinge-n noi, trădată, devenirea,
Și devenim doar masca unei vieți.

De-am deveni ce-am fost la început,
Ar fi, din decadentă viață, o ieșire.
De-am lua model pe Dumnezeu ce ne-a făcut,
Ne-am regăsi din devenire-n devenire.